Probabil fiecare dintre noi a auzit spunand pe cineva cunoscut ca are o anume fobie, desi de multe ori nu e vorba de asa ceva. Daca cautam explicatia in dictionar, ,, fobie = teama irationala si obsedanta referitoare la anumite obiecte sau anumite situatii” . Nu am considerat niciodata ca exista cineva normal si sa aibe aceasta problema, adica sa fie o problema serioasa. Zoofobia sau frica de anumite animale, este fobia la care vreau sa ma refer. Personal nu am problema cu niciun animal, dimpotriva imi plac, am oarece retineri cand e vorba de serpi, insa nu as numi acest lucru fobie.
Aseara fiind la cineva in vizita, de fapt ne-am intanit mai multi prieteni, gazda avea mai multe animalute, adica doi caini, o pisica si hamster. Doua din fetele prezente au avut reactii demne de pacienti ai unui spital care se ocupa de oameni cu probleme la ,, mansarda” cum spunea cineva intr-o sceneta. Sa tipi ca din gura de sarpe cand vine pisica spre tine, iar dupa sa stai in picioare pe scaun si tot odata sa tipi, nu mi se pare deloc normal………sa nu mai vorbim ca toate aceste actiuni au fost urmate de siruri de lacrimi.
La fel s-a intamplat si la contactul vizual cu hamsterul, desi acesta era in cusca. Ceea ce a fost si mai curios ca nu una din persoane a reactionat asa ci doua…Dupa aceasta experienta traumatizanta evident pentru pisica si hamster, nu pot decat sa spun ca zoofobia exista dar inclin sa cred ca doar la femei.
Observând comportamentul prietenelor mele în prezența animalelor, am realizat că fobiile nu sunt doar niște temeri inventate, ci reacții autentice care pot părea exagerate pentru cei din jur. În mod ironic, ce pare ilogic pentru unii poate fi o realitate copleșitoare pentru alții, iar empatia noastră trebuie să le ofere sprijin. Dacă înțelegem și acceptăm faptul că fiecare individ percepe și reacționează diferit, putem transforma o experiență aparent ciudată într-un moment de învățare și adaptare. Prin prezență și înțelegere, putem ajuta pe cineva să depășească treptat aceste frici și să îmbunătățească relația cu mediul lor înconjurător.
Si eu am probleme cu soarecii si serpii. Cu soarecii am o problema decat cand sunt aproape de mine, intru in panica si tip pana lesin, desi nu reusesc sa imi explic de ce, ca sunt animalute dragute. La serpi povestea e mai complexa: incepe de la teama de a pronunta termenul, continua cu teama de a-i vedea la tv sau de a auzii povestiri despre ei, si probabil cu teroarea cand ma voi confrunta cu asa ceva. Sper ca niciodata!
Foarte nasol de cei care au astfel de fobii,mai ales de fobia spatiilor inchise(claustrofobie),pe care o poti intalni mai des decat pe celelalte.
:)):)):))…eu cred ca avea incepere de prostie….oare ce putea sa le faca, …:)):)):))
Cu sobolanii dar si cu serpii am si eu o teama si scarba ca sa zic asa.