Putini copii din zilele noastre stiu ce este acela un diafilm. Si foarte putini il vad interesant, cat priveste titulatura de magic, nu incape vorba. Este mai degraba o sursa antica de divertisment depasit. Aceasta daca ii pui in brate unui copil un proiector vechi si cateva diafilme. Daca insa vii si cu o poveste alaturi s-ar putea sa ii captezi atentia si sa il faci macar curios sa ,, guste” din copilaria ta.

Cum era, si ce era diafilmul pe vremuri ?

O minunatie mai rara, cel putin la sat, adica nu aveau toti copiii diafilm. Iar cel care avea o astfel de aparatura la care puteai vedea oricand o poveste era un norocos. Cam cum e astazi un copilas care a primit un ponei. Era un mijloc care ii aduna pe copii in casa, locul in care in acele vremuri se statea foarte putin. Jocurile, jucariile, bucuria, se intamplau cel mai mult afara, in iarba, nisip, noroi ..si alte spatii BIO :).
Diafilmul desi este o ,, carte ” colorata mai mare, a fost mai mult de atat. Acele imagini statice se ,, miscau” in mintea fiecaruia, fiind mai insufletite ca niciodata. Totul parea ca o vraja care apare pe un perete si invaluie toata camera, iar copiii se lasau dusi de val mai ca pe o mare pe timp de furtuna. Astfel puteai foarte usor ,, sa navighezi” cu mintea peste mari si tari, alaturi de eroii preferati. Sau pur si simplu sa fii alaturi de Nica la furat de cirese.

Astazi insa totul e pe ,, rapid”, imaginatia nu mai e prea folosita. Povestile vin pe tava, trebuie doar ingurgitate, nu e nevoie nici de ,, mestecarea” acestora. Copiii pur si simplu sunt indopati, cu de toate. Dincolo de povesti nepotrivite, mai vine si o cantitate apreciabila de reclama care ,, construieste” adultii de maine.

In concluzie nu aruncati diafilmele, poate reusiti sa aprindeti o scanteie in vreun copilas cu acest vechi, depasit mijloc de divertisment si nu numai.