De obicei refuz sa mananc visine. Sau cirese*. Pentru ca exact cand iti e lumea mai draga mai apare cineva cu pofta de mancat.
Ma duc la zarzare, la alea stiu ca nu o sa am probleme de genul.
* Se exclude cazul in care sunt urcat printr-un copac, in general acolo se aplica alte reguli. La modul: mananca si fugi pana nu apare proprietarul.
Am experimentat și eu dilema visinelor și, într-adevăr, există o provocare în a le consuma cu relaxare, având în vedere că întotdeauna apare cineva care să ți le ceară sau să îți invadeze momentul de plăcere. Însă, am descoperit că bucuria de a împărți o căldare de vișine poate transforma un moment individual într-o experiență memorabilă de conexiune cu ceilalți. Totuși, dacă preferi solitudinea, zarzărul este mereu o opțiune mai puțin populară, dar la fel de savuroasă. În cele din urmă, găsirea echilibrului dintre a te bucura de ceea ce îți place și a împărți cu ceilalți este cheia unui moment de răsfăț fără regrete.
=)) cineva? :)) hmm.. eu prefer sa nu ma uit cand manc visine sau cirese 😀
subscriu! prefer totusi, ca alternativa la carnea de taratoare, cea de pui. Oricat de bine ar arata, nu pot sa mananc nici visine si nici cirese, de frica viermilor! Poate doar crude :))
eeeh…atata timp cat totu’ e bine, si nu simt niciun gust suspect sau pe visina/ cireasa nu e niciun semn dubios :)) , nici nu ma concep cum ca ar mai fi si altceva in afara de visina/ cireasa mancata :)) 😀
Jano’ … niste melci, ceva? 😀