Mai tot timpul cand merg la piata de zarzavaturi incerc sa gasesc taranul autentic, adica pe cel care a cultivat produsul oferit la vanzare. Vreau si eu sa mananc macar in aceasta perioada a anului produse romanesti.
Dar de fiecare data dupa ce trec de 2-3 ori pe la fiecare tejghea ma dau batut si cumpar la intamplare. E logic ca produsule cumparate vin de peste mari si tari, dar nu ai alta solutie.
In urma cu ceva timp urmaream un documentar tv prin care arheologii isi propuneau ,, citirea ” vaselor de lut. Nu stiu exact amanunte insa explicatia lor era ceva de genul ca in timpul fabricarii unui vas de lut de catre olar, pe vas s-ar fi stocat informatia asemanator unui CD. Teoretic am putea auzi niste conversatii de acum mii de ani.
Ar fi utila o astfel de descoperire si in cazul produselor din piata, despre care ,, taranii” de la tejghea se jura ca sunt romanesti……..Daca ar fi posibil o astfel de citire, sigur mai toate rosiile ar ,, vorbi” in turca, usturoiul in chineza, pepenii in greaca si piersicile in italiana.

Într-adevăr, ar fi fascinant dacă am putea decodifica „limba” legumelor din piață, pentru a determina autenticitatea și originea lor exactă. Din păcate, realitatea este că de multe ori produsele pe care le cumpărăm nu sunt ceea ce par a fi, iar acest lucru ne determină să ne simțim neputincioși în a lua decizii informate. Experiența mi-a arătat că, în absența unor metode precise de a „asculta” legumele, încrederea în sursele locale este esențială, dar necesită și un efort susținut în a cunoaște și a susține producătorii locali autentici. În cele din urmă, poate că cea mai importantă lecție este să fim mai conștienți și mai selectivi în alegerile noastre alimentare, chiar dacă asta înseamnă să facem un mic efort suplimentar în a cerceta și înțelege mai bine sursa a ceea ce punem pe masă.