Nu sunt un specialist in licori, insa de voie de nevoie am inceput sa fac diferenta intre vinuri fara sa le gust. Evident principala diferenta este pretul. Nu poti sa ai un pret de trei lei la litruu si un standard de calitate foarte inalt, avand in vedere ca 70-80 % din valoarea produsului se imparte intre costul ambalajului si revanzator. Si totusi mai exista o posibilitate sa recunoastem in vin bun ,, ingrijit” fara referinta la pret. Iar acest reper este dopul.

Un producator care are un produs de calitate va avea si elementele conexe la acelasi standard. Pe cand un produs ieftin va fi ieftin pana la capat chiar daca acest lucru nu se va oglindi in pretul de pe raft. Un dop de calitate poate sa coste si pana la un euro. Evident produsul nu va costa un euro jumate, ci mai mult. Insa un dop de calitate va pastra licoarea cum trebuie. Iar atunci cand desfaci sticla va iesi intreg si nu pe bucati. Cum se intampla in majoritatea vinurilor romanesti.

Avem vinuri bune, insa nu avem educatia completa sa fim competitivi cu ele, inca ne incurcam la finalizare. Mama lui de dop.