Daca e sa analizam Transilvania pe o harta de acum 500 de ani nu prea e mare diferenta intre trecut si prezent. Adica drumuri cam tot pe acolo, nu prea putem spune ca am modificat harta construind nu stiu ce autostrazi. Proprietarii de terenuri, majoritatea straini, ca si acum 500 de ani. Singurul aspect care difera e lipsa padurilor, acestea au fost defrisate in proportie de 99% fata de acum 500 de ani.

Ca deh, era prea mare umbra in Transilvania si nu mai cresteau capsunele made in Spania. E adevarat ca oficial s-a mai schimbat si limba oficiala a Transilvaniei. Iar urmasii iobagilor care munceau la stapanii straini in urma cu 500 de ani, acum au carte de munca, pe o parte din suma. Deci schimbari pe ici colo, dar fara sa modificam nimic…Pardon, doar suprafata padurilor.

Lasand gluma la o parte, Transilvania a fost si este o perla a Europei. Asta probabil si datorita cotropitorilor, care ne-au pus sa le costruim ba cate un castel, ba un conac pe ici colo. Altfel imi este greu sa cred ca s-ar fi chinuit cineva sa ne cuprinda pe vreo harta acum cateva sute de ani. Nu de alta, dar pe atunci nu existau copiatoare, iar hartile se faceau manual, fiecare era colorata in parte, hartie speciala facuta manual, etc.. Cum de fapt este si harta mea din poza de mai sus.

Reflectând asupra transformărilor Transilvaniei din ultimele cinci secole, este evident că, deși aspecte precum drumurile au rămas similare, distrugerea pădurilor a avut un impact semnificativ asupra regiunii. Această defrișare masivă nu doar că a schimbat peisajul natural, dar a alterat si echilibrul ecologic și climatic, generând repercusiuni resimțite și în viața de zi cu zi. Este important ca, în mijlocul acestor schimbări, să ne amintim că progresul nu trebuie să aibă loc în detrimentul patrimoniului nostru natural. Ceea ce putem învăța din această introspecție istorică este să adoptăm o atitudine mai conștientă și responsabilă față de mediul înconjurător, păstrând astfel esența și frumusețea durabilă a locurilor pe care le prețuim.