Strălucirea inteligenței ministrului educației, tovarășa Monica Anisie, e aproape să depășească viteza întunericului din mintea Vioricăi Dăncilă. Întrebată ce se întâmplă cu copiii care sunt nevoiți să învețe de acasă, dar nu au curent electric, tovarășa academician doctor inginer Anisie a zis că aia mici se pot uita la televizor, că face TVR o serie de emisiuni gen Surprize-Surprize dar cu lecții nasoale. Păi, da, că în Cuca Măcăii unde lumina vine de la Soare, televizoarele cu plasmă de 200 de cm diagonală se alimentează direct eolian și conform principiilor lui Nikola Tesla, de la energia cosmică. Adică suntem atât de evoluați cu alimentarea cu energie electrică a televizoarelor că l-am face invidios și pe Elon Musk, care nu s-a gândit să facă și el, fraierul, o mașină electrică fără curent electric. Deci, România practic e prima țară din lume cu televizoare alimentate cu curent electric care merg și fără curent electric. Și asta în zilele în care cele mai strălucite creiere prăjite ale industriei auto de prună de la Mioveni au creat alambicul de Logan electric, cu alimentare de la priză. Autonomia autoturismului care va concura cu Tesla va fi în funcție de lungimea prelungitorului folosit de deținător pentru alimentarea alambicului, mă înțelegi. Și așa, în condițiile în care infiltrații din PSD în PNL sunt tot mai mulți, că deh, se apropie alegerile parlamentare, nivelul de incapacitate în exprimare din motive de conexiune interneuronală la nivel cerebral este la dimenisunile macrocosmice ale circumvoluționilor cortexului din fundul curții lui Florin Iordache.

Citind acest articol, îmi dau seama că ironia este folosită ca un mecanism de apărare față de realitățile uneori absurde ale sistemului nostru educational și ale contextului politic. Îmi amintesc de vremuri când, în lipsa resurselor tehnologice, creativitatea și improvizația erau cheia învățării, ceea ce poate oferi o lecție valoroasă chiar și în zilele noastre. Dacă ne-am fi bazat mereu pe soluții facile și superficiale, cum ar fi răspunsul doamnei Anisie, ar fi lipsit ocazia copiilor de a dezvolta gândirea critică și reziliența. În acest context hilar, mi-am reafirmat credința că, uneori, cea mai eficientă resursă educațională este dorința sinceră de a învăța și de a te dezvolta, chiar și în cele mai provocatoare situații.