Cand spun portari nu ma gandesc la cei care apara poarta de la Steaua sau Dinamo, ci la omuleti care stau la usa sau la poarta unor fabrici, banci sau a unor institutii. La firma unde lucrez, mai exact la unul din punctele de lucru exista o duzina de portari. Nu stiu trecutul fiecaruia, insa ieri fara sa vreau am aflat ca unul din nenea de la poarta a fost mare comandant de osti. Adica un cadru de nadejde al Armatei Romane. Trecerea de la dat ordine la o activitate care consta in deschis si inchis poarta la claxonul unei masini nu e deloc usoara. Mai ales cand vorbim de o persoana care a dat doar ordine mai toata viata.
Povestea aceasta mi-a adus aminte de o alta intamplare mult mai ,, dureroasa ‘’. In urma cu circa 7-8 ani, pe cand trabaluiam intr-un trust de presa din Timisoara, am cunoscut un domn director general al unei mari fabrici. Toate bune si frumoase, fabrica respectiva a sponsorizat un eveniment, domnul director general a fost foarte incantat de colaborare, ba chiar a cerut sa il mai cautam cand avem vreo actiune. Eu m-am conformat, adica dupa circa 1 an am mai batut la poarta fabricii, unde am fost intampinat de unul dintre portari. I-am spus ca il caut pe domnul director general X, acesta cu un ranjet pe fata isi cheama colegul care tocmai inchidea poarta. Ii repet si acestuia ca il caut pe domnul director general X. Acesta imi spune ca el este persoana. Ii raspund ca nu se poate, persoana este bine facuta, are biroul undeva la etaj…
– Da eu sunt, da am mai slabit, firma a fost preluata, iar eu am ajuns la poarta si pe aici pe la depozit pana ies la pensie. Imi raspunse omul mai in soapta si parca rusinat de cele cateva persoane care dadeau sa iasa tocmai atunci pe poarta fabricii.
Am ramas mut la propriu, nu stiam pe unde ,, sa scot camasa”, m-am simtit de parca as fi pus sare pe rana cuiva. Dificila si dureroasa schimbarea, de la o persoana eleganta, un munte de om in fata caruia nu misca nici musca, in fata mea era un om plapand imbracat in salopeta si care avea functia de portar/magazioner.
Toate acestea dupa o schimbare simpla, omul nostru si-a dat jos costumul si a imbracat salopeta. Cu alte cuvinte dintr-un intelectual apreciat a ajuns peste noapte un portar injurat probabil. Desi daca ma gandesc bine el ca individ nu s-a schimbat cu nimic, tot atatea carti are citite, poate chiar a mai citit intre timp ceva. Dar totusi in ochii multora omul nu mai e ce a fost…Desi in realitate mare lucru nu s-a schimbat..Persoana are doar un alt job.
In concluzie multi portari din ziua de astazi au fost ,,atacanti” candva, poate mult mai pregatiti decat majoritatea celor carora le deschid si inchid usa.