Ce amintiri frumoase imi trezeste zapada

Zapada asta care se pune asa pe neasteptate. Si destul de rapid.
Asa se intampla si acum 4 ani. Si cred ca tot in ianuarie.
Eu, plecam linistit din Targoviste cu un microbuz spre Moreni. La plecare nici un pic de zapada.

Deodata insa a inceput sa ninga. Intens. Si s-a pus ceva zapada.

E, si de acum incolo incep amintirile mele frumoase.

Cum vii dinspre Targoviste spre Moreni, trebuie sa cobori un deal. Destul de abrupt si cu ceva serpentine. Plus bonus, zapada care ningea intens.
Luati asa din scurt, drumarii nu prea avusesera timp sa dezapezeasca. De fapt nu curatasera nici macar un centimetru de sosea. Sosea care era un fel de derdelus.
Se prezentasera in schimb baietii de la politia rutiera care sfatuiau soferii sa traga pe dreapta si sa astepte pana devine drumul ceva mai practicabil.
Unii au inteles si asteptau cuminti in masini.

Soferul microbuzului nostru facea parte din categoria celor care nu au inteles. Din categoria celor care zis „Ce, ma iau eu dupa prostii astia? Lasa ba ca eu ma descurc„. Si a inceput sa coboare incet panta, sa ne arate cum se descurca el.
Si s-a descurcat. Asa, cam vreo 10-20 metri. Pana a descoperit ca franele nu mai tineau deloc, ca soseau era de fapt acoperita cu gheata, si ca microbuzul se transformase intr-o sanie care aluneca frumos la vale.

Prima solutie : „Toata lumea sa sara din microbuz !!!!!”
Acu, eu eram cel mai in fata si ma gandeam: „Oare sa sar cu rucsacul, sau sa il las in microbuz? Dar daca microbul se transforma intr-un morman de fiare, cum mai gasesc eu rucsacul prin el ?
Noroc cu ceilalti calatori care m-au ajutat sa ma decid repede. Pentru ca au venit buluc din spate, panicati, si m-au impins jos din microbuz cu tot cu rucsac.

Bun, noi eram salvati. Dar microbuzul se indreptate in continuare spre un fel de prapastie. Soferul, inventiv, apeleaza la planul numarul doi: „Toata lumea sa se agate de microbuz!!!” Si ne agatam.
Evident, inutil. Cele cateva tone are microbuzului nu puteau fi oprite de cele cateva sute de kilograme ale noastre. Asa ca, dupa cativa metri in care am fost tarati de microbuz pe gheata, ne-am dat toti la o parte sa privim si noi cum se duce masina la vale.

Ghinion. Din pacate ne-a stricat soferul toata distractia. Pentru ca a apelat la planul numarul trei. A tras cat a putut de volan si a infipt masina in santul de pe cealalta parte a soselei. Unde probabil a stat ore bune pana au ajuns sa dezapezeasca, pana au gasit utilaje sa il scoata de acolo si sa il tracteze pana in oras.

Dar macar am ramas cu o aventura de neuitat.

Ce amintiri frumoase… 8->

5 comments

  1. misto partea cu ruxacul … „sar cu el sau fara? ” vad ca aveti parte de adrenalina pe la voi ! lol

  2. Inedit modul tau de a povesti. Comicul de situatie a fost si el: Cu Ruxac sau fara a fost cea mai amuzanta parte! 😉

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.