Cum probabil bine stiti atat capra cat si magarul sunt doua animale dragalase, mai ales magarul. Dar numele acestor animale este foarte des intalnit prin birouri, scoli sau alte institutii in care aceste doua animalute nu au calcat in viata lor.
Nu mi se pare corect sa fie comparat bietul magarus cu un handralau care nu are cei 7 ani de acasa, sau biata capra cu o ,, vedeta” buzata si siliconata de pe Dorobanti. Este foarte adevarat ca si capra are tate mari, dar sunt naturale, pe cand capra de Dorobanti e plina de plastic.

Atat capra cat si magarul daca ar fi mers la scoala sigur faceau o figura mai interesanta la bac, decat cei care s-au prezentat astazi la examen. In ceea ce priveste respectul, aceste doua animalute sunt cu siguranta mult mai respectuoase decat cei comparati cu ei, orice comparatie a unor semeni de-ai nostri cu aceste doua fiinte mi se pare total nedreapta,………….de fapt e o mare jignire atat pentru magarus cat si pentru capra.

Este fascinant cum, într-o lume în care tehnologia și comunicarea sunt la îndemână, alegem să ne reflexăm frustrările și prejudecățile asupra unor animale care, de fapt, manifestă o formă de puritate și autenticitate ce lipsesc adesea din relațiile umane. Preluând această analogie, putem învăța că a simplifica excesiv și a eticheta indivizii după modele preconcepute nu doar că nu este constructiv, dar ne privează și de oportunitatea de a cunoaște complexitatea fiecărei persoane individuale. Ca să ne îmbunătățim interacțiunile zilnice, ar fi mai bine să fim mai deschiși și mai receptivi, să acordăm atenție și respect în mod natural, exact așa cum capra și măgarul o fac prin simpla lor existență. De la aceste animale relatăm lecții de modestie și integritate care pot îmbogăți semnificativ calitatea vieții noastre sociale.