Ieri am ajuns in centrul istoric din Timisoara, unde surpriza, a aparut un ditamai banner. Mesajul de pe cladire e din partea Bancii Transilvania si arata destul de hidos. Nu se incadreaza deloc in peisaj, era mai ok daca ramanea schela cu ce era pe ea. Dar ce sa ii faci, daca era o firma mai marunta sigur nu i se permitea, dar asa banca….Trece si primaria cu vederea sau poate au unii probleme cu vederea.

Se putea totusi ceva care sa nu iasa atat in evidenta. Ceva care sa se incadreze in zona mai bine. Daca primaria accepta orice…Nu inteleg cum de accepta banca ? Pana la urma e mai mult o antireclama. Zona e vizitata in principiu de persoane care apreciaza arhitectura veche, cladirile istorice. Nu poti sa ,, castigi” aceste persoane cu o balega pe o schela. Mesajul scris nu transmite mai nimic daca e insotit de un amestec cu vopseluri nepotrivit. E ca si cum ai servi cuiva o felie de tort pe un blat de varza murata.

Experiența cu bannerul Băncii Transilvania din centrul istoric al Timișoarei m-a făcut să reflectez asupra modului în care mesajele comerciale se pot integra (sau nu) în peisajul urban. Instituirea unui echilibru între necesitatea de marketing și respectul pentru contextul cultural și estetic al unui loc poate avea un impact major asupra percepției atât a afacerii, cât și a orașului. Faptul că un astfel de banner a fost permis într-un loc dedicat conservării frumuseții arhitecturale denotă fie o lipsă de sensibilitate urbanistică, fie o prioritizare defectuoasă a scopurilor financiare peste patrimoniul cultural. Din această experiență am învățat că estetica și armonia vizuală nu ar trebui sacrificate în favoarea expunerii comerciale, mai ales într-o zonă istorică unde vizitatorii caută mai degrabă autenticitatea și povestea locului, decât publicitatea agresivă.