Ieri a fost o zi splendida la Timisoara, numai buna de plimbare. Pe la orele 15 erau undeva la cel putin 25 de grade. Asa ca dupa gradinita am luat-o pe junioara la o plimbare prin parc. Si cum mergem noi iar ea imi povestea si ma si intreba despre Scufita Rosie si lupul cel rau, din senin se aud niste tipete, racnete. Nu stiam cui ii sunt adresate, dar veneau dinspre o tinerica de peste 70 de ani bine infofolita. Avea o privire de zici ca era bunica lu’ Greuceanu sau cel putin bunica lupului din Scufita Rosie. In final realizez ca mie mi se adresa, de fapt ma certa de ce fetita mea nu este mai imbracata. Desi fetita avea un maieu, bluza si vesta.

Foto: Facebook

Am ignorat situatia penibila, la fel o puteam certa si eu de ce este ea asa de imbracata. Dar nu era cazul unei astfel de conversatii, probabil ca la cu tremura mamaia nu s-ar fi terminat bine. Ori facea o vraja de trebuia sa sun la 112 sau cine stie poate ma trezeam cu o cizma imblanita in cap. Situatia e una relativ izolata, probabil cucoana avea problemele ei, insa per ansamblu daca analizam, noi ca popor avem o mare predispozitie in a da sfaturi. Ca sunt sfaturi pretioase sau de alta natura, mai peste tot cineva vrea sa te invete ceva. Poti sa fii tu medic, sau specialist NASA, sigur se va gasi o baba care stie mai multe decat tine.

Ma gandesc ca pe viitor sa imi personalizez ceva tricouri cu mesaje de genul : ,, Vo rog fara sfaturi” sau ,, Am podul plin de sfaturi, ajunge”. Desi e posibil sa nu rezolv problema, impresia mea este ca majoritatea sfatuitorilor de ocazie nu prea le au cu cititul. Sunt mai degraba setati pe vorbit, certat si barfit in functie si de moment 🙂 .