Butonand televizorul am dat peste o stire a celor de la TVR2, unde acestia prezentau cu mare tam-tam, schimbarile din grila de programe. Printre noutati si tovarasul Cristoiu, care la prima deschidere de falci nu a rezistat sa nu sublinieze faptul ca prezenta lui la TVR2 este o mare favoare facuta postului de televiziune…… Am impresia ca tovarasul Cristoiu nu si-a luat pastila de dimineata, a pupa dosuri stiu multi. Ar fi fost o favoare daca s-ar fi retras la vreo manastire, sau macar in vreun satuc cum a facut-o madam Vlas. Sau pur si simplu daca disparea de tot din presa.

TVR2 era printre putinele posturi care nu erau poluate de ,,intelepti” care au dificultati in a se lega la sireturi. Ca acestia apareau la posturi private e una, dar sa fii platit din bani publici pentru ca behai fara sens nu e normal. Unii nu isi dau seama ca vremea lor a apus, ba mai mult se cred un nou soare….Asta se intampla cand folosesti oglinda pentru a depista hemoroizii, ajungi sa te crezi luminat chiar si in zona mai intunecata.

Cristoiu sau Fernando de la Caransebes la TVR2, rezultatul va fi acelasi, nivelul e tot pe acolo. Unele lucruri trebuie lasate asa cum sunt, exista generatii noi, idei noi, resuscitarea unor epave nu a reusit niciodata.

Observând evoluția lui Cristoiu pe ecranele TVR2, am trăit o senzație de déjà vu, ca și cum am fi asistat la o încercare disperată de a reînvia staruri ale trecutului care nu mai au relevanța de altădată. Este un contrast izbitor între nevoia de prospețime și inovare și alegerea de a scoate la lumină aceleași fețe vechi, care doar mimează transformarea. Cred că lecția pe care am învățat-o este aceea a adaptabilității: în loc să perpetuăm stagnarea, să căutăm inspirație în ideile și vocile noi, care oglindesc cu adevărat spiritul prezentului. Astfel, și noi, ca indivizi, ar trebui să ne cultivăm abilitatea de a ne reinventa și de a îmbrățișa schimbarea, lăsând în urmă ceea ce nu mai servește scopului nostru actual.