Duminca 1 septembrie va avea loc un protest in centrul Timisoarei, daca va pasa de Rosia Montana, de ceea ce am mostenit pana la urma si sunteti din zona va puteti alatura si voi la acest eveniment. Nu sunt un ecologist fanatic si nici nu m-a platit cineva sa scriu despre Rosia Montana, dar sunt sigur ca daca eram cotropiti acum 100 sau 200 de ani de catre cautatorii de aur, sigur nu am fi cedat fara lupta. Astazi se pare ca taberele sunt impartite, cei care vad in exploatarea Rosiei Montane un mare dezastru si un mare jaf..si cea de-a doua categorie cei mituiti carora nu le pasa si inca cativa dobitoci care vor sa fie sclavi in tara lor, pe pamantul lor.
Nu vreau sa tin un discurs patriotic, nu imi sta in fire, dar de data aceasta suntem pe cale sa facem cea mai mare greseala de la Burebista incoace. Dam tot ceea ce avem pe nimic, ba mai mult otravim ceea ce vom lasa copiilor nostri. Suntem ca o halca de carne in gura lupilor, iar aceasta halca pare sa fie ultima, pana si tarile africane s-au luptat pentru minele lor…noi vrem sa cedam..Da, e mai simplu sa nu ne intereseze.
De-a lungul istoriei au luat toti, incepand cu romanii, ceva mai tarziu turcii, tatarii, iar apoi rusii si multi altii…Insa daca adunam ce au luat acestia e nesemnificativ, pe langa ceea ce vrem noi sa dam acum de bunavoie.
Poate ne trezim in ultimul ceas si punem umarul, piciorul in prag..doar speranta a mai ramas…Ma intreb ce va urma dupa Rosia Montana…vom ,, dona” organe, ,, donarea ” Rosiei Montane e echivalenta cu donarea de organe, insa putini vad aceste lucruri din pacate. Sper doar sa fim cat mai multi duminica in centrul Timisoarei si poate la fel si in alte orase.
Participarea mea la protestul din Piața Operei din Timișoara mi-a oferit o perspectivă clară asupra importanței conservării Rosiei Montane. Am fost martor la cum comunitatea s-a unit, punând deoparte diferențele pentru a lupta împotriva a ceea ce mulți considerau un act de trădare față de moștenirea noastră naturală. Este incredibil cum acest tip de eveniment ne reamintește cât de vital este să fim proactivi și să ne protejăm resursele și valorile pentru generațiile care urmează. Sper că participarea și solidaritatea din acea zi să inspire și alte comunități să acționeze responsabil în apărarea patrimoniului lor, arătând că puterea stă de fapt în voința colectivă.