Sa-mi bag p ce vulgar e titlul (da, e dreptul tau sa zici asta). Da in p mea, oare e chiar asa de anormal ? Adica am stat si am cautat pe internet etimologia cuvantului p si… pare ceva normal.
Acest cuvânt are o lungã traditie în limba românã, desi a fost vitregit de cãtre lingvistii nostri. În al sãu Dictionar etimologic, Ovid Densusianu are curajul sã scrie despre pulã. P vine din latinescul pulla, -am care este forma femininã a lui pullus, cu sensul de „pui de gãinã” sau „pui de animal”. Termenul a ajuns sã fie transferat la persoane si a devenit un nume de alint: sensul lui era apropiat de „puiule”, „dragule”, „scumpete”( folosit cu acest sens de Plaut, Horatiu, Suetoniu ); dupã care a fãcut un salt în limbajul erotic: un homosexual bãtrân care îsi ia drept amant un copil, îl numeste pe acesta „puiule”. Nu se stie ce întrebuintare are cuvântul în latina vulgarã.
Cuvântul se aflã în limba românã încã de la începuturile ei; de la noi a fost împrumutat de unele popoare vecine, cu sensul pe care îl cunoastem si astãzi. Astfel, cuvântul a intrat în limba maghiarã, iar vecinii nostri nu s-au sfiit sã-si boteze cu el localitãtile ( existã sate cu numele Pula în comunele Sopron, Somogy, Komaron, Zala, Tolna, în anul 1225), ba chiar s-au încumetat sã si-l asume drept nume de familie: Pulai Istvan (1608), Pulay Thomas, Georgius Pulaj, Franciscus Pulay etc. ( Pulai ar fi echivalentul lui Puleanu, adicã „originar din Pula”).
Nici românii nu au lãsat cuvântul neexploatat. În 1594, în tinutul Simleului (jud. Sãlaj) domnea un voievod valah cu numele Luca Pula. În comuna Brusturi din jud. Maramures avem localitatea Podpula, iar în Românii în veacurile IX-XIV(pag.161), lingvistul Nicolae Drãganu atestã Pula ca nume de persoanã si mãrturiseste: ” Am cunoscut un chelner cu acest nume”. De aici.
Deci printati repede textul si daca va apostrofeaza cineva cand folositi cuvantul „pula” in public, i-o aratati.
Nu pula, perversilor, foaia printata cu textul de mai sus.
Mai ales ca avem Pula: un oras din Croatia, Pula: un sat din Ungaria, Pula: un oras in Italia, Pula: un sat in Tibet, si bineinteles, celebra moneda din Botswana, nu vad de ce ar fi un cuvant vulgar.
Asa ca folositi-o cu incredere (atat la propriu cat si la figurat). Si nu uitati ca aveti la dispozitie si diverse cuvinte derivate, extrem de utile : pulalau, pulifrici, pulerez, pulete, pulica franaru, pulivara…
Ca sa fie toata lumea satisfacuta si sa nu fiu acuzat de discriminare, pentru nevazatori, exista si varianta audio:
A, da, si daca va apucati sa comentati macar sa vorbiti in pula mea frumos …
Vulgaritatea este creata de manifestarea si reactia omului si nu de cuvinte in sine.
O zi minunata iti doresc
1. etimologia unui cuvant NU justifica folosirea acestuia, mai ales daca in vorbirea curenta este un cuvant vulgar
2. in lba maghiara NU exista cuvantul `pula`, deci orice nume derivat din acesta nu are nici o legatura cu sensul pe care il atribuim noi (pulay sau pulaj NU este echivalentul lui `puleanu` – este ca si cum ai spune ca expresia `eu fac ceva` este echivalent cu `fuck you`)
3. tine de educatia fiecaruia cand si in ce masura foloseste cuvantul respectiv, cred ca pana si cel mai infocat fan stelist stie ca este un cuvant pe care NU il folosesti la un interviu de angajare sau la banca cand vrei sa iei credit (eventual daca nu il obtii :P)
succes 🙂
un post de toata pula 😀
Mie imi place sa sug pula. Care-i problema?
PULA. Am cautat in DEX etimologia cuvintului rominesc pentru organul
sexual masculin, “pula”, dar cuvintul in sine nici nu exista, dar am gasit in
schimb numele latin “penis” ceea ce nu mi se pare foarte patriotic.
Departe de mine apologia abuzului verbal, dar dincolo de aceasta este un
nume unic de anatomie umana, pe care stramosii nostri arieni l-au creat si
folosit cu mii de ani in urma. Am avut probleme si cu dictionarele de limba
vedica in cautarea cuvintului vedic “pula” si nu am gasit sensul direct al
acestui cuvint, dar sensurile lui derivate in expresiile de mai jos. Aceasta poate
fi din acelasi fel de “pudoare” prost inteleasa ca in DEX, sau poate fi prin
pierderea sensului direct in decursul mileniilor in indepartata Indie. Nici nu ar
fi unicul exemplu de cuvint arian, bine conservat in romina, dar pastrat doar in
expresii in limba vedica.
L-am gasit in vedica sub forma de “pulukAma” tradus drept “dorinte
cavernoase”, “pulaokaya” si “pulaokita” tradus drept “avind parul corporal
erectat de extaz” ceea ce este evident un termen cultural indian, folosind
cuvinte ariene. Apare frecvent in nume date oamenilor, mai mult barbati decit
femei. Astfel “puloman”, este tradus drept “un demon” dar inseamna literal
“omul Pula”, care este socrul lui Indra si care si-a violat una dintre fete, fapt
pentru care Indra l-a si distrus cu fulgerele sale (de aici traducerea de
“demon”). Indra si-a cistigat astfel si renumele de “pulomabhid” sau
“distrugatorul omului Pula”. Mai apare ca numele unei printese “pulakezin”,
sau numele de “pulakezi-vallabha” si alte nume. Apare sub forma de
“pulaha”, drept numele unui intelept, mentionat intre cei sapte intelepti, fiu de
Brahma si care inseamna literal “distrugatorul lui Pula”. Nu cunosc inca detalii
despre Pulaha, dar stiu ca civilizatia indiana autohtona, la sosirea arienilor in
India, era de tip phalic, deci se inchinau unui zeu “penis erectus” sau “pula
erectata”. In acest context numele vedic de Pulaha, ca si “distrugator a lui
Pula” are sens. Tot in acest context, de abstinenta sexuala, numele “pulaha”
are sens cind este tradus din limba vedica drept “calugar hermetic”. Tot in
acest context, numele unui trib barbar autohton Indiei si numit “pulinoduka”
are sens, deoarece “duka” ar fi “demon”, intregul nume traducindu-se drept
“demonii ce se inchina la Pula”. Mai apare in expresia “pulAnikA” pe care
am gasit-o tradusa drept “induration of the skin” care spune nimic in vorbe
goale, de genul “cacofonie” explicat de catre DEX. Mai apare in expresia
“pulinajaghanA” care se refera la personificarea unui riu numit “Gambhtra”
si care are de o parte si alta doua dune de nisip sugerind doua fese feminine
(imaginati-va singuri ce conotatie sexuala reprezinta !). Mai apare sub forma
“pulinda” care inseamna catargul unei corabii, evident de unde derivat ca
29
sens. Mai apare ca nume de barbati cum ar fi “pulimat”, “pulilza”, “puluSa”,
“puloma-jit”, etc.
Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc “pula” ca fiind limba
ariana. Daca cuvintul “pula” exista cu mii de ani in urma in limba vedica,
exista in romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si pe vremea getodacilor.
Propunem etimologia regasita a cuvintului “pula” ca fiind limba
stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba
geto-daca sau rominica.
PETRE MORAR-NOI NU SUNTEM LATINI