Se duce Nicu Covaci la doctor:
– Domnule doctor mă dor îngrozitor picioarele de la genunchi în jos. Le simt grele, ca de plumb.
Investighează doctorul, nu găseşte nimic în neregulă aşa că îl trimite la un medic specialist.

Ajunge Nicu Covaci la medicul specialist, îi povesteşte şi acestuia problema de care suferă.
Investighează şi mediul specialist problema, aparent nu găseşte nimic în neregulă. Aşa că îl trimite să facă nişte teste suplimentare.

Se duce Nicu Covaci, face testele suplimentare şi revine la specialist cu ele.
Acesta, după ce le analizează îl anunţă solemn:
Domnule Nicu Covaci îmi pare rău, pentru ce suferiţi dumneavostră nu există tratament.
Aveţi un „început de statuie”.

Experiența prin care trece Nicu Covaci amplifică un adevăr ușor de trecut cu vederea: nu totul poate fi explicat cu precizia științei moderne, și uneori, chiar motivele vieții de zi cu zi sunt împachetate într-un amestec de umor și nedumerire. Așadar, în loc să ne pierdem în fața unor simptome fără soluții aparente, poate este mai constructiv să ne deschidem către o perspectivă care include comedia, fie și din nevoia de a ne imprima umanitatea în necunoscut. Dacă ne tratăm provocările cu un strop de umor și auto-reflecție, s-ar putea să găsim acel echilibru vital care ne ajută să trecem mai ușor peste momentele de nelămurire. Nicu ne arată că umorul poate fi un remediu puternic când medicina nu are răspunsuri clare.