Trecand azi pe langa un choisc de ziare am vazut noul numar al revistei Rahan. E frumos, e colorat, dar mai e citit de cineva ?
Ok, acum 20 de ani facea senzatie. Pentru ca nu prea existau asa de multe alternative.
Dar acum, cu sute de ziare, reviste si alte publicatii, cu internetul, cine mai are timp si chef sa mai citeasca aventurile eroului preistoric ?

In afara de cativa fani, loviti de nostalgie nu cred sa se inghesuie prea multa lume. Pentru ca fiecare lucru are farmec la vremea lui.

Rahan, cu aventurile sale preistorice, rămâne un simbol al unei epoci în care imaginația era principalul nostru evadare. Deși astăzi competiția pentru atenția noastră a crescut enorm cu multitudinea de resurse disponibile, nostalgia are un mod aparte de a ne reîntoarce la acele momente simple și pline de savoare din trecut. Pentru unii, lectura revistei Rahan este un ritual prin care reconectează cu acea perioadă, găsind un moment de respiro într-o realitate uneori prea agitată. Poate că secretul este echilibrul – să îmbini cele vechi și noi pentru a menține vie bucuria lecturii și a improvizației de odinioară, recunoscând în același timp frumusețea inovației contemporane.