In ultimii ani trotuarul a luat alta destinatie, decat cea pentru care a fost construit. Incetul, cu incetul trotuarele s-au transformat in parcari, ba chiar si sosele pe care circula nestingherite masinile. La Timisoara lucrurile sunt si mai ,, evoluate”, avem o statie Petrom care a inghitit cu totul trotuarul. Practic trotuarul nu exista, desi locatia e intr-o mica intersectie, unde e vital ca pietonii sa aiba zona lor de siguranta.

In realitate dupa cum se vede si in poza de mai sus, trotuarul nu exista, prioritate au masinile. Pietonii ajung pana intr-un punct dupa care ar trebui sa isi ia zborul. Cum insa nu e vorba de un film cu Harry Potter, in fiecare zi copii sau mame cu carucioare fac slalom printre masinile clientilor de la statia Petrom.

Ce-i drept statia nu e una recent construita, autorizatia e una mai veche. Dar sunt sigur ca nu este in regula, iar problema ar trebui rezolvata. Ca maturi zburatoare inca nu avem in comert si oricum am lua-o trebuie sa mergem si pe jos. Iar trotuarele parca nu erau locuri private , ci zone publice care se supun unor reguli bine creionate. Sau legea e o optiune pentru unii si o ultra obligatie pentru altii.

După cum am observat, situația de la Timișoara ilustrează perfect paradoxul urban al prioritizării transportului motorizat în detrimentul siguranței pietonilor. Ar trebui să învățăm că trotuarele nu sunt un lux, ci o necesitate pentru toți, indiferent de vârstă sau condiție fizică. Experiența mi-a arătat că, atunci când autoritățile nu intervin pentru a corecta astfel de situații, comunitatea trebuie să devină vocea schimbării – fie prin inițiative civice, fie prin dialog activ cu factorii de decizie. Împreună putem transforma orașele noastre în spații sigure și accesibile pentru toți, dar asta necesită implicare și responsabilitate colectivă.