Aseara mi-am adus aminte ca am pe undeva, pe internet, un filmulet de acum 2-3 ani inregistrat in timp ce eram la furat degustat de mere. Nu e cine stie ce, probabil e chiar plictisitor. Dar l-am adaugat aici. Sa nu mai uit de el.
Vizionare placuta @-)
În urmă cu câțiva ani, mi-am permis să savurez momentul copilăriei întârziate furând câteva mere dintr-o livadă, iar recentele amintiri readuse de filmulețul încărcat mi-au reamintit cât de important este să ne bucurăm de micile plăceri ale vieții. Acea experiență aparent nesemnificativă mi-a adus un strop de aventură și spontaneitate într-o zi obișnuită, demonstrându-mi că fericirea poate fi găsită în gesturi simple și neașteptate. Deși poate părea trivial, acest act de escapadă adolescentină m-a învățat să valorific momentele de libertate și să las loc improvizației în viața de zi cu zi. Poate că merită să ne reamintim uneori de bucuriile mărunte și să ne permitem să ne delectăm cu ele, chiar și atunci când tentația de a fi prea serioși este mare.
poate faceati si voi curat pe acolo, la cate pungi erau. :))
si cameramanul ala pana cand nu s-a dat cu cracii-n sus, nu s-a oprit din tremurat.
vezi? daca nu m-ai luat pe mine? stateam si nemiscat, si cunosteam regula ca nu trebuie sa filmezi pe cineva daca are soarele in spate. dooh! =))
Nu erau pungi, erau farfurii de plastic. 😛
Si vezi ca ai uitat sa imi lauzi abilitatile de catarator.
Tare 😀 Imi aduc aminte cand eram mic si vroiam sa ma urc intr-un pom(prima oara cand m-am suit intr-un pom)am cazut si mi-am rupt o mana =)) Si eu in loc sa plang radeam de nu mai puteam(de durere) =))
care abilitate de catarator? aveam impresia ca vad o pisica beata prin copac acolo :)) >:)
Ce te mai roade invidia …
eu mor de frica, d-aia nici macar nu ma intereseaza sa ma urc prin copaci => nu am cum sa fiu invidios pe ceva care nu ma intereseaza, doar sunt obiectiv 😛