Urmarind stirile despre satelitul american care va cadea pe Pamant, mi-am adus aminte de anumite ganduri, dorinte pe care le aveam pe la 5-6 ani. Intr-o zi trecuse un elicopter, era primul pe care il vedeam , era foarte jos si facea un zgomot ciudat si nou pentru mine. Una din framantarile mele din perioada aceea era ,, de ce zboara pasarile, avioanele, etc”…ceva in genul reclamei cu fluturele.
Incepusem sa imi doresc foarte mult un elicopter, de fapt nu il ceream nimanui cum faceam pentru alte lucruri, ci imi doream sa sa prabuseasca in gradina. Nu pot fi decat multumit ca nu s-a implinit. Daca mai exista cineva cu o dorinta asemanatoare, acum sunt sanse ca aceasta sa se implineasca, poti sa ai un satelit, sau o parte dintr-un satelit american in gradina………………Sa speram ca nu va pica in capul cuiva.

Reflectând la dorințele copilăriei, când visam să vedem elicoptere prăbușindu-se în grădina noastră, realizăm că imaginația ne poate conduce uneori pe căi neașteptate. Acest amestec de naivitate și curiozitate ne amintește cât de fascinantă poate fi lumea văzută prin ochii unui copil, dar și cât de important este să prețuim siguranța și responsabilitatea la maturitate. Situația satelitului american care amenință să cadă pe Pământ reprezintă un memento că forțele naturale și tehnologice care ne înconjoară trebuie respectate și înțelese corect. Am învățat că dorințele copilăriei sunt valoroase în măsura în care ele ne îndrumă să explorăm și să învățăm, având grijă, totodată, de consecințele acțiunilor noastre.