Stiti cum e tipul asta de curaj? Asta, „da si fugi” ?
Sa va dau cateva exemple.
Te dai jos din taxi, trantesti usa si ii spui taximetristului „bai nene, nu mai merge cu 150/ora ca poate nu toti prefera viteza”
Platesti la casa, si cand sa iesi din magazin ii strigi vanzatoarei „si alta data sa te misti mai repede, ca nu avem toata ziua de pierdut la coada”
Care e rostu ? Ori ai curaj si iti spui opinia cand trebuie ori taci si iti vezi in continuare de viata.
Acest tip de manifestare, „curajul de tipul ‘dă și fugi’,” este mai degrabă un impuls decât o exprimare autentică a curajului. În experiența mea, am constatat că astfel de acțiuni nu duc decât la o descărcare momentară a frustrărilor personale, fără a rezolva cu adevărat problema, ba chiar pot crea tensiuni inutile. Este mult mai constructiv să abordăm problemele pe loc, cu calm și respect, pentru că doar atunci putem facilita un dialog real și soluții eficiente. Curajul adevărat nu constă în cuvinte aruncate în grabă, ci în capacitatea de a sta și a negocia față în față cu persoana aflată în fața noastră.
Asta imi aduce aminte de povestea cheliosului de la Mondeni (cel care a plecat). Era la rind la benzina si a fost dat la o parte de un manelist cu un BMW . Profitind de faptul ca avea casca (era cu scuterul) a inceput sa plinga in casca(exprimarea lui). Dar a avut apoi curaj sa marturiseasca la teve.
E cam trist ceea ce spun eu, dar expresia asta ,, da si fugi,, e cam tipic romaneasca, cate cazuri stim cu scosul cutitului si pe urma fugi la parnaie ….
Tot e bine ca le-a zis, altii nu zic niciodata cu toate ca ar vrea sa zica…
Eu sunt tipul „da si stai!”…adica iau foc cand ma enerveaza cineva…de exemplu…cand stau 20 de minute la coada la supermarket – cu nevasta-mea si fii-mea de un an care plange ca s-a plictisit – dupa unii care n-au suficienti bani si incep sa dea din cumparaturi innapoi…sau constata ca bonurile lor de masa nu sunt acceptate…deci ma cert cu ei ca la usa cortului…nerezolvand nimic, evident…dar macar ma descarc!
:))
Nu imi place abordarea. Dupa ce ca stai o gramada la coada, daca te apuci de cearta se lungeste si mai mult asteptarea 😛
Deci ori avem curaj, ori nu mai avem!!!;))
Ideea e sa i-o spui nu la plecare, ci direct, cand fapta e gata sa se comita – de explu: Nene, incetineste ca nu-ti mai dau lovelele sau – Tanti, baga nitica viteza ca ma steapta copilu’ sa-i dau de mancare!!! Si nu e tupeu, iti aperi punctul de vedere 🙂
ghinionist cred ca ai vrut sa zici: ori suntem golani, ori nu mai suntem:P:->
De multe ori e bine sa iti spui opinia, insa depinde si de conjunctura in care te aflii. „Da si fugi” se practica destul de des la noi in tara.
Cam aiurea sa te dai mare cand problema e rezolvata. Trebuie sa ai curaj in inaintea sau in timpul evenimentului. Altfel, mai bine taci din gura.