Nu va speriati nu am facut nicio descoperire si nici nu m-am apucat de studiat carti groase care te fac mai ,, inteligent” daca retii niste citate si le rostesti in fata prietenilor. Totusi astazi am asistat involuntar la o discutie despre fericire intre doua doamne de varsta a treia. Fiind pe la finante cu ceva documente si avand oarece ghinion as zice eu, s-a intamplat ca sa trebuiasaca sa astept randul langa doua doamne care nu se vazusera de ceva vreme si care parca erau la un concurs de laudat.

Fiecare cucoana incerca sa o convinga pe cealalta ce fericita este ea. In prima faza au inceput cu laude simple: termopane, balcoane inchise, mancare bio, masina noua, etc. Parca era o partida de tenis, ce spunea una, imediat venea si de la concurenta un raspuns si mai si. In final au ajuns la copiii :

– Ai mei sunt realizati.
– Da si ai mei, fiica mea e casatorita cu un italian, o duce foarte bine.
– A mea e in Spania s-a realizat, nici nu credeam ca va ajunge asa de bine.

O fi asta fericirea? Nu stiu daca sunt in masura sa dau un raspuns, dar ma intreb daca a fi realizat este egal cu a fi fericit? Sau daca a fi realizat in ochii parintilor inseamna a fi realizat si pentru cel care e considerat realizat. Pentru unele persoane a fi realizat inseamna a avea o masina, pentru altii e suficienta bicicleta. Unii se simt realizati ca au un copil, desi parintii acestora vad aceast lucru ca pe o catastrofa atunci cand familia e formata doar din mama si copil.

In fine, gata cu filozofia :), ma intreb si eu fetele astea tinere sunt fericite atunci cand peste ele se revarsa burdihanul unui bunic ? Sau poate se simt doar realizate ? La fel si maestrul Badea….. Mircea Badea, o fi fericit ca sta in genunchi si pupa un dos rablagit de vreme ? Sau e doar realizat cu acest lucru ?

Reflecțiile mele asupra fericirii m-au condus la concluzia că adesea confundăm realizările de suprafață cu adevărata împlinire interioară. Așadar, fericirea nu ar trebui măsurată prin lista de posesiuni sau statut, ci prin simpla bucurie de a trăi momentul prezent și a aprecia lucrurile care contează cu adevărat. De multe ori, suntem tentați să ne turnăm viețile în tipare sociale care ne sunt prezentate ca fiind „de succes”, uitând că fericirea poate însemna și satisfacția simplă de a fi în pace cu noi înșine și a avea relații autentice cu cei din jur. Poate, în mijlocul tuturor provocărilor zilnice, ar fi de folos să ne întrebăm nu dacă suntem realizați, ci dacă suntem cu adevărat fericiți.