Daca e sa intrebam un specialist despre cat de sanatoase sunt merele, sigur povestea va fi de genul ,, miraculoase”. Asa o fi in teorie, in practica merele pe care le cumparam din supermarket sunt mai degraba o versiune opusa. Ieri am asistat la o discutie in care un specialist dadea sfaturi cu privire la cultivarea merelor, iar povestea e una simpla.
Daca vrei mere multe, frumoase si care sa reziste trebuie sa tratezi pomul inainte de inmugurire, florile, fructele, etc. Adica in fiecare etapa de dezvoltare, cu alte cuvinte marul cel frumos si ,, sanatos” o ia pe cocoasa de vreo 12 ori cu diverse chimicale pana ajunge sa fie savurat.
Dupa o astfel de ,, terapie” nu m-ar mira daca marul cel de toate zilele s-ar transforma intr-un receptor al posturilor de radio. Cat priveste de santate pura daca manaci mere, pe mine nu m-a convins niciun specialist. Probabil or fi si mere ok alea de la tarani doar ca acestea nu mai ajung sa treaca iarna. Putrezesc in pivinita in cel mai bun caz, unele putrezesc inca cat sunt in pom. Pana la urma e mai sanatoasa carnea de porc decat legumele si fructele de pe taraba. Ceea ce mancam de la porc e ,, filtrat” oarecum prin ficatul acestuia, chimicalele din legume si fructe ajung direct in ficatul nostru.
In concluzie cea mai sanatoasa leguma/fruct, tot porcul ramane.
Din propria mea experiență, nu cred că merele din supermarket sunt chiar atât de „miraculoase” pe cât ne-ar plăcea să credem. După ce am ascultat diverse discuții și am încercat să cumpăr cât mai responsabil, am realizat că, deși unele mere par să fie exemplare de expoziție, drumul lor de la livadă la coșul de cumpărături implică adesea o doză semnificativă de chimicale. Ceea ce am observat însă este că fructele crescute local, chiar dacă nu sunt perfecte sau pline de strălucire, oferă un gust mult mai autentic și o senzație de siguranță, chiar dacă durata lor de viață este mai scurtă. Așadar, sfatul meu pentru oricine vrea să se bucure de beneficiile reale ale merelor este să caute mere proaspete de la producători locali și să accepte imperfecțiunile ca un semn de naturalețe.