Ma uitam aleator la filmulete pe YouTube si am descoperit o mai veche cunostinta: Captain Tsubasa, un joc unic, o combinatie intre un joc de fotbal si unul turn-based-strategy.
Si acum imi aduc aminte cat am jucat acest joc cand eram mic. Eram disperat dupa el. 8->

Prima data cand l-am descoperit nu mi-a placut deloc. Pentru ca era scris in japoneza si nu intelegeam nimic. Si la acest joc era chiar important sa intelegi ce scrie pe acolo.

Nu mai imi amintesc exact cum de am inceput sa il joc, probabil ca nu mai aveam nici un alt joc la dispozitie. Insa pana la urma am reusit sa descifrez scrisul ala dubios. Bine, nu am invatat efectiv japoneza, insa invatasem ca un anumit grupaj de viermisori inseamna dribring, altul sut, si tot asa.
Mai greu era cand, dupa fiecare meci castigat, primeai o parola.
Parola = un carnat de vreo 20-30 de caractere japoneze
Si trebuia sa ma apuc de pictat toate caractere alea daca vroiam ca a doua zi sa continui jocul de unde am ramas, si sa nu o iau din nou de la inceput.

Cred ca as avea chef sa il joc si acum, numai sa gasesc o varianta in engleza. Pentru ca nu mai am timp si rabdare sa descifrez iara vermisorii aia japonezi. [-X
Cam asa arata jocul, daca sunteti curiosi:

Încercând să mă transport înapoi în zilele copilăriei, rememorez vivace entuziasmul molipsitor al momentului în care am descoperit „Captain Tsubasa”, un joc care, în ciuda barierelor de limbă, a reușit să mă captiveze complet. Experiența de a învăța să navighez prin simboluri necunoscute, să descifrez combinații de caractere și să dezvolt strategii mi-a oferit o lecție prețioasă despre răbdare și perseverență. În esență, nostalgia acestor momente îmi amintește că uneori valoarea unei călătorii nu rezidă în simplitatea ei, ci în provocările și învățămintele pe care le aduce. Această aventură de demult m-a învățat să abordez obstacolele cu creativitate și să nu renunț chiar și atunci când soluțiile nu sunt evidente de la început.