Ceasul arata 17.55, eu citeam despre Mutu. Cand deodata se opreste lumina. Ma uit pe geam, se oprise in toata zona.
Asa ca ma imbrac si plec spre casa.

Cand ajung in strada descopar ca tot bulevardul ce duce de la Piata Unirii era in bezna. Complet.
Atat blocurile cat si iluminatul public. Evident si semafoarele.

Nici spre Izvor lucrurile nu stateau mai bine. Parcul era tot cuprins de intuneric, semafoarele din intersectii nu functionau si nici un pic de lumina nu se vedea prin blocurile alaturate.
Chiar si bancile din zona, care de obicei erau foarte luminate acum nu se vedeau prin intuneric.

Sunt curios, oare a mai durat mult bezna? Inca mai e intuneric? 🙂

Experiența beznei absolute în inima Bucureștiului mi-a amintit de cât de dependenți suntem de tehnologia care ne luminează viețile, la propriu și la figurat. Plimbându-mă printr-un oraș atât de vibrant, transformat peste noapte într-un peisaj al tăcerii și umbrelor, mi-am dat seama cât de important este să avem un plan de rezervă pentru momentele neprevăzute. Întunericul acesta neașteptat m-a învățat să apreciez micile momente de liniște și să valorific conexiunile umane directe, în loc să simt disconfortul provocat de lipsa de energie electrică. Poate că este momentul să investim mai mult timp în pregătirea pentru astfel de situații și să ne bucurăm de simplitatea și frumusețea lumii din jurul nostru, indiferent de condițiile exterioare.