Pentru mine sunt 4 zile stresante pe an: pastele, craciunul, ziua de nastere si ziua onomastica.
Anul asta a fost la fel , nimic diferit: mama a vrut sa ciocnesc un ou cu ea, eu nu vrut sa ciocnesc si sa spun tampeniile alea cu „hristos a inviat” ai apoi ne-am certat. A intervenit si tata in discutie, cearta ,scandal, tot tacamul. 😀
Bine ca a trecut. #:-S
Se pare că sărbătorile pot deveni o sursă neașteptată de stres și conflicte, în loc să fie momente de bucurie și conexiune. Experiența de a sărbători în moduri care nu ne reprezintă pare să conducă la tensiuni inutile. Este esențial să găsim modalități autentice de a ne bucura de aceste ocazii, care să reflecte valorile noastre personale, fără a ne simți forțați să urmăm tradiții cu care nu rezonăm. În loc să ne lăsăm prinși în tipare care provoacă disconfort, putem încerca să creăm noi obiceiuri care să unească, nu să dezbine.
De ce n-ai vrut? 🙂
Pentru ca nu sunt asa de religios si nu cred in povestea cu moartea, invierea, bla, bla, bla… 😀
dezvolta 😀
Sa dezvolt cearta cu mama? Pai, e o cearta normala, ca in orice familie de romani. 😀
uffff, parintii astia care se apuca de cearta taman la masa, sa-ti pice mancarea cu noduri….
cunosc si eu povestea. intre timp am crescut, am plecat de acasa si acum ii vad asa de rar ca uitam sa ne mai certam! 😀
Nici eu nu mai locuiesc cu parintii de vreo 16 ani si ii vad din ce in mai rar dar asta nu ne incurca sa ne certam cand ne vedem. 😀