Sunt un o piesa dintr-un puzzle… Un puzzle care la inceput parea asa de usor de rezolvat, si atat de frumos…
Dar a devenit din ce in mai complicat.
Imaginea care se intrevede la sfarsit pare foarte frumoasa insa, pe zi ce trece, parca ma indepartez si mai mult de rezolvare lui.
Si nu pot sa imi dau deloc seama daca piesa mea face parte din acel puzzle sau nu isi va gasi niciodata locul.
Noroc ca sunt insistent, si nu ma dau batut. Mai am rabdare. Inca.
Asa ca mai incerc, poate poate toate piesele isi vor gasi intr-un final locul. Iar printre ele, si eu.
Cu rabdarea treci marea. 😉
O mare, doua mari… un ocean, doua oceane…
pff….puzzle sunt f plictisitoare :-<