La Palatul Victoria, guvernarea a devenit un spectacol teatral în care fiecare are rolul lui, dar nu prea cineva are voie să se miște din poziția stabilită. Premierul, cu toate că are un nume pe afiș, pare să fie mai mult un figurant în acest spectacol, cu o baghetă de dirijor în mână. Sorin Grindeanu, cu toate că e cel care ține bagheta, își are și el propriile reguli: nimeni nu improvizează, nimeni nu se abate de la partitură, iar dacă cineva vrea să adauge un cântec nou, trebuie să pună mâna pe partitura de la PSD. Iar dacă se întâmplă să apară o idee originală, e probabil că se va auzi din spate: „Luca, nu cânta după ureche! Avem partitură de la PSD!”
Partitura e de la PSD, nu de la premier
Pentru că, deși Grindeanu e cel care ține bagheta, realul dirijor al orchestrei e partidul de la care provine. Fiecare ministru are un instrument: unul cântă despre pensii, altul despre salarii, altul despre investiții. Dar toți urmează partitura, iar dacă cineva încearcă să introducă o reformă sau un punct nou, trebuie să aștepte aprobarea partidului. Ministrul Finanțelor, de exemplu, e cel care încearcă să țină ritmul, dar descoperă că toată lumea vrea să cânte mai tare decât permit bugetul. Premierul, în schimb, are o misiune delicată: să conducă orchestra fără să deranjeze dirijorul.
Guvanarea e un concert în care toți vrea să fie dirijor
Și dacă totul merge bine? Aplauzele se îndreaptă spre PSD, care va explica tuturor cât de inspirată a fost partitura. Dacă lucrurile merg prost, Grindeanu poate ridica elegant bagheta și anunța că pianistul a greșit notele. Adică premierul, desigur! Românii, între timp, ascultă concertul și așteaptă să vadă dacă promisiunile despre pensii, salarii și economie se transformă în rezultate. Pentru că, oricât de frumos ar suna discursurile politice, facturile nu se plătesc cu aplauze.
Publicul nu poate pleca din sală, dar poate aștepta notele false
Până la urmă, guvernarea românească seamănă tot mai mult cu un spectacol în care fiecare vrea să fie dirijor, nimeni nu vrea să fie responsabil de notele false, iar publicul nu poate pleca din sală. Și dacă orchestra începe să cânte prost, Grindeanu are deja explicația: „Eu am dat tonul, dar Luca n-a avut ureche muzicală!”
Glumet A.