Zilele trecute am facut un drum Timisoara-Cluj, cum e cale lunga. La Oradea a deviat un pic ca sa imi iau ceva la pachet pentru drum. M-am oprit la McDonald’s din zona Nufarul. Am comandat la pachet un meniu aripi + doi hamburgeri. Toate bune si frumoase, m-am urcat inapoi in ,, caruta” si din nou la drum. Evident in paralel degustam din ,,merindele” luate de la fratii nostri de peste ocean. Cand sa scot un hamburgher din ,, traista”..Ia-l de unde nu-i. Cu alte cuvinte McDonald’s a avut grija sa ma lase flamand.

Nu e vorba de cei 7-8 lei platiti ci de faptul ca eram la mama naibii, iar stomacul meu astepta cei doi hamburgeri. In fine, rabdare a ,, scris ” pe fata mea in ziua respectiva. Trebuia totusi sa ma ,, descarc”, astfel am postat pe pagina de facebook a celor de la McDonald’s. Mi-au solicitat sa discutam in privat, mi-au cerut bonul fiscal ca dovada. Iar ceva mai tarziu mi-au raspuns ca au dat mai departe….Mai departe cui ? La KFC ? Ma intreb ce s-ar intampla daca cineva ar fugi fara sa plateasca ? Ar da tot asa ,, mai departe ”… La Mos Craciun ? Sau discuta direct cu Donald, sau cu amandoi Donald, atat Trump cat si ratoiul..Probabil de aceea dureaza atat sa aud un simplu ,, ne cerem scuze ”.

Experiența mea cu „McDonald’s te premiază, plătești dar nu primești” a fost una dezamăgitoare și frustrantă. Când ești pe drum lung, a te baza pe o gustare rapidă se poate transforma rapid într-o lecție de răbdare nedorită. A nu primi ceea ce ai comandat și mai ales a nu găsi o soluție rapidă este o adevărată provocare, mai ales când stomacul nu face compromisuri. Din păcate, în astfel de situații, rămânem cu gustul amar al unui serviciu care ar trebui să fie impecabil, și poate cu o lecție despre atitudinea noastră de a păstra documentele la îndemână pentru orice eventualitate.