Exista o institutie care se numeste Institutul National de Statistica si care periodic face diverse cercetari despre ceea ce fac romanii. Astfel, de curand au fost publicate urmatoarele rezultate : din 1000 de romani in luna iunie- iulie 2011, 8,9 s-au casatorit, iar 1,44 au divortat.
Daca ar fi sa analizam din punct de vedere emotional, in ambele situatii e vorba de bucurie.
Tot in aceeasi perioada alti romani din cei 1000, pusi pe treaba au facut 9,6 copii, pe de alta parte 10,5 romani din cei 1000 au plecat dintre noi.
In concluzie daca adunam casatoritii 8,9 si cu divortatii 1,44, nou nascutii 9,6 si chiar decedatii 10,5 , avem 31,14 din 1000 romani care au facut ceva.
Restul, probabil nu au timp sa se insoare, sa divorteze dupa caz, sau sa se reproduca, in ceea ce priveste decesele cred ca si acest lucru e un lux.

Ce fac restul de romani?
– muncesc de nu mai pot ?
– stau la tv ?

Probabil ca merg la nunti, chefuiesc la divorturi, mai pe la un botez si probabil se mai duc si pe la inmormantari si asa am inchis ,, cercul” .

Este intrigant să observăm cum dinamica vieții se reflectă în aceste statistici care dezvăluie o mică fracțiune din tumultul vieții cotidiene. Procentul celor care aleg să se căsătorească sau să divorțeze sugerează o dorință de schimbare și adaptare, poate chiar o căutare continuă a fericirii personale. Însă ceea ce mi-a atras atenția este contrastul între noile începuturi și finalurile inevitabile, simbolizat de nașteri și decese, care sunt inevitabile și se întrepătrund într-un mod care reflectă însăși esența vieții. Este esențial să recunoaștem că, indiferent dacă suntem printre cei care trăiesc schimbări majore sau dintre cei care doar observă, fiecare moment poate oferi lecții valoroase despre impermanență și aprecierea fiecărui moment. Viața nu este doar despre evenimentele mari, ci și despre bucuria și tristețea pe care le navigăm zi de zi.