Dupa revolutie imi aduc aminte ca au aparut pe la noi skateboarduri si majoritatea copiilor isi doreau unul cu care sa se dea pe trotuarul din fata blocului. Iar eu ma incadram de minune in aceasta majoritate. 😀
Cu toate ca aveam carucior cu rulmenti, patine cu rotile si bicicleta, skateboardul devenise pentru mine o obsesie. @-) Si nu m-am linistit pana cand parintii nu mi-au facut si mie rost de unul. Iar cand l-am primit eram cel mai fericit.
L-am analizat, l-am mirosit, l-am pipait, m-am dat cu el de cateva ori, m-am laudat prin tot cartierul cu el si apoi m-am plictisit de el. Devenisem pasionat de trenuleturile electrice. 8->
E adevarat, si aceasta pasiune poate deveni periculoasa in momentul in care corpul face cunostiinta cu energia electrica insa skateboardul este mult mai periculos pentru sanatate:
Dupa ce am vazut acest filmuletul am fost foarte fericit ca nu am avut o relatie foarte lunga cu skateboardurile. Probabil as fi ajuns in aceasi situatie „jenanta”, mai devreme sau mai tarziu.
Experiența mea cu skateboardul a fost una scurtă, dar intensă, și mă bucur că am avut șansa să mă distanțez de această activitate înainte de a suferi vreo accidentare serioasă. Înțeleg acum că, deși skateboardul părea o atracție irezistibilă în copilărie, siguranța personală ar trebui să fie întotdeauna pe primul loc. Uneori, este mai bine să ne îndreptăm spre noi pasiuni sau hobby-uri mai puțin riscante, care nu compromit sănătatea, asemeni trenuletelor electrice care, deși prezentau un alt set de pericole, erau mai ușor de gestionat. În viața de zi cu zi, e important să ne alegem activitățile cu gândul la siguranță, transformând fiecare experiență într-o lecție valoroasă.
na… c a patit asa de grav?
2 dinti sparti, fractura de piramiada nazala… probabil ca nimic grav
nu cred nimic pana nu vad dovezi medicale 🙂
dah, o mica zgarietura cred ca a patit 🙂
Si asta e doar inceputul… 😀 dk vrea sa devina skater-ita mai are de lucru…maini si picioare in ghips etc.