Definiţie zbranca:

ZBRÁNCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec.

sbránca adv. – (În expresia): a de sbranca, a face praf, a pustii, a prăpădi. – Var. zbranca. Probabil de la isbrăni „a lichida”. În Mold.

ZBRÁNCA s. f. art. ~ (Mold.) A da zbranca = a face zob, a distruge, a pustii, a risipi (5). (prob. din izbrăni = a lichida)

Experiența personală cu conceptul de „zbranca” mi-a demonstrat că, uneori, cel mai puternic act de reînnoire este să te eliberezi de vechi și să dai un „iureș” în direcția schimbării. În momentele în care simți că stagnezi și că rutina a pus stăpânire pe viața ta, a face „zbranca” poate acționa ca un catalizator pentru transformare. Cu toate că inițial pare dramatic să distrugi tot ce ți-e familiar, în esență, acest act de „nimicire” servește drept fundație pentru noi începuturi, lăsând loc pentru oportunități neașteptate. De fapt, dacă îmbrățișezi momentele de „zbranca” cu curaj, vei observa că exact în haosul aparent se află semințele unei vieți mult mai autentice și împlinite.