Eu am copilarit cu Scufita rosie, Capra cu trei iezi, Bau Bau si alti ,,interzisi” ai zilelor noastre. Mi-au placut povestile si imi plac, dar totusi cred ca unele au fost usor exagerate, de-a dreptul criminale :). Lupul care arde in foc, alt lup care e spintecat si umplut cu pietre, mi se pare cam macabru sa ii povestesc despre asa ceva fetitei mele de aproape trei anisori. Desi adunasem o inteaga colectie de diafilme inca inainte sa vina barza, parca nu prea as avea ce sa ii arat. Mai toate povestile sunt extrem de pesimiste, multe se termina oarecum tragic, pana si ,, Turtita” cea voioasa este pacalita si mancata. Mai rau se intampla in ,, Tinerete fara batranete „, acum parca tot ceea ce ne bucura candva mi se pare extrem de daunator.

Exista totusi cateva exceptii, pe youtube sunt cateva cantace super, si aceasta o spun si din perspectiva junioarei care la nici trei ani a invatat deja cateva pe dinafara. Iar cautarea pe google dupa cantece pentru copii declaneaza o sarbatoare in casa. Ce-i drept si la acest capitol sunt oarece probleme, am dat peste vreo doua cantece care au trebuit sarite. E prea complicat sa explici de ce a batut-o mosul pe baba sau ce e cu bau bau. Dar in rest cantecele pentru copii chiar as putea spune ca sunt educative. Chiar daca dupa cateva reprize zilnice iti suna in cap : Am o casuta mica, Vacuta Lola sau Un elefant se legana.

Cat priveste animatia cred ca face mai mult decat se crede, in trecut evident nu aveam asa ceva. Animatia pe vremuri se desfasura in mintea noastra. Am incercat sa ii pun fetitei mele fara partea video, doar sunet, dar nu se doreste, vrea si imagine, adica ocupa calculatorul :). Pana la urma animatia e cea care cred eu are un rol major si poate face marea diferenta intre un material educativ sau nu. Cat priveste materialele educative din trecut, azi suntem departe, nici nu vreau sa ma gandesc de cate ori vedeam un film romanesc care se termina foarte prost. Pe langa faptul ca erau putine filme, mai toate aveau un deznodamant urat. Personajul principal murea, iar la 6-7 ani te ,, imbolnaveai”dupa ce asteptai si doua luni sa scape Iancu Jianu….Cam atat se intindea un serial, iar in final il impuscau, la fel si cu Pintea Viteazul si multi altii. Probabil asta era ,, strategia”…sacrificiu si iar scarificiu. Pana la urma propaganda se facea si se poate face la toate varstele.