Dintotdeauna mi-am dorit si eu un pitic de gradina. E asa, amuzant si relaxant. Plin de veselie. E si azi, ajungand din intamplare prin Herastrau (unde se intampla nu stiu ce) l-am descoperit. Printre zeci de tarabe, zambea trecatorilor. Cum nu prea il baga multa lume in seama m-am gandit ca s-a distra mai bine daca si-ar schimba „locuinta”. Si s-ar muta acolo unde ii e locul: intr-o gradina.