Tocmai de la Sibiu, știți, orașul în care locuiește pe timpul weekendului și al sărbătorilor legale roboțelul de la Cotroceni, cică s-a făcut un sondaj de opinie. Au zis să vadă ce zic oamenii cu privire la denumirea unui parc din Dealurile Gușteriței de lângă Sibiu, mno, cum să îi zîcă, deh… Iara pe primul loc al propunerilor de nume a fost… Gușterland. Ca la Disneyland, dar cu gușteri.

Bine, doar câteva sute de sibieni au fost interesați să participe la consultarea populară online, așa că Gușterland a fost decis de doar 269 de voturi. Cam câte a luat Laufer la alegerile prezidențiale.

În acest timp, locatarul de la Cotroceni a participat deghizat în Al Capone cu mască chirurgicală la inaugurarea primei autostrăzi din Moldova. Da, aâi citit bine, din Moldova. Autostrada chipurile e pe undeva pe lângă Bacău, adică să nu care cumva să fugă toți moldovenii pe șosea și s-o rupă. Doar că și aia puțini care au testat-o au plecat, unii dintre ei, cu mașinile în service, după ce asflatul a cedat și a tăiat niște anvelope.

Mno, și dacă ar fi trebuit să i se dea un nume autostrăzii nou inaugurate de la Bacău, mno cum i-ar zice? Bacaubahnhof, Bacaospeed, Bacauhighwaytohell?

Sperăm că nu le vin idei și edililor din alte orașe să întrebe publicul cu privire la denumirea unor parcuri sau obiective. Păi, cum ar fi în București podul neterminat inaugurat de Firea? Fireațiaidracului Bridge. RahatGate. Sau Goldenciubuc. Sau noile stadioane construite pentru Euro 2021. Ghenceacemetery? Arcul de Triumfley? Sau Rapidaracana…

Din perspectiva celui care a experimentat deja „Gușterland” și a văzut evoluția sa, acest nume a devenit un simbol al creativității locale și al umorului specific sibienilor. Deși la început părea o alegere ciudată, Gușterland a reușit să adune comunitatea în jurul unui spirit ludic și să devină un loc de atracție pentru turiștii curioși, atrăgându-i cu promisiunea unei experiențe unice și pline de farmec local. Spre deosebire de asta, debutul autostrăzii din Moldova a fost mai degrabă o lecție despre importanța planificării și execuției riguroase, oferind un contraexemplu despre cum nu ar trebui să fie gestionate proiectele publice. În esență, ceea ce învățăm de aici este că, indiferent de domeniu, momentele de autenticitate și coeziune comunitară pot transforma chiar și cele mai neobișnuite inițiative în succesuri, însă infrastructura trebuie abordată cu seriozitate și responsabilitate pentru a evita dezamăgirea și frustrările ulterioare.