Tristetea e cea care te face sa te bucuri mai mult in cazul unei bucurii.
Am experimentat personal puterea paradoxală a tristeții și pot spune cu certitudine că întâlnirile mele cu momentele mai întunecate ale vieții au transformat momentele de bucurie în adevărate revelări. Este ca și cum fiecare notă de tristețe își lasă amprenta, pregătindu-te să apreciezi și mai profund frumusețea lucrurilor mărunte care aduc zâmbetul pe buze. Regăsirea echilibrului între emoțiile opuse este cheia pentru a trăi și simți cu adevărat experiențele noastre. Într-o lume în care suntem adesea grăbiți să fugim de durere, îmbrățișarea tristeții poate fi tocmai secretul unei bucurii mai clare și mai împlinite.
ba nu
Prin comparatie, bineinteles…
Si placerea e mai mare cand vine dupa o durere (cazul sado-masochistilor).
In corpul si psihicul uman, trecerea de la o stare opusa la alta amplifica trairile.
Si vorba aia… daca nu am cunoaste opusul, nu am sti cum sa apreciem lucrurile frumoase.
Daca nu ar exista tristete, bucuria ni s-ar parea ceva banal…
Pentru mine tristetzea e cel mai obisnuit lucru si e cel mai des pe care il fac…anume sa fiu trista…nu shtiu…cred ca asha ma facut viatza asta…e f. greu sa zimbesti…chiar e cel mai nasol lucru …anume acela sa zimbesti cind lacrimile pe obraz nu inceteaza…