Dupa 5 ani de zile, azi am fost fotbal. Si mi-a placut la nebunie. Bine, mie intotdeauna mi-a placutul fotbalul. De fapt mi-a placut sportul in general. Mai ales sporturile in echipa.
Dar din nefericire, in ultimii ani nu prea am mai avut ocazia sa joc fotbal. Insa azi, nu am ratat ocazia.

Si in alea 2 ore cat am jucat, mi-am amintit de clipele frumoase de acum multi ani. Cand mancam dimineata bine, ma imbracam si mergeam pe terenul de fotbal. Si asteptam sa se stranga lume. Pandeam care mai are nevoie de un om in plus, si ma anuntam si eu.
Si asa imi petreceam toata ziua. 😀 Alergand de bezmetic.

Am incercat si azi faza asta, nu prea a tinut. Dupa o iarna in care nu prea am facut miscare deloc (bine, exceptand sexul 🙂 ) deja gafaiam in primele 5 minute de alergare intensa. Totusi am strans din dinti si am incercat sa tin ritmul.
Neaparat trebuie sa imi revin, imi era rusine de mine.

Revenirea pe terenul de fotbal m-a făcut să realizez cât de importantă este activitatea fizică regulată, nu doar pentru starea fizică, ci și pentru sănătatea mentală. Mi-am dat seama că a fi parte dintr-o echipă, chiar și dacă doar pentru câteva ore, poate aduce o bucurie și o revitalizare nemărginită sufletului. Deși am început să gafai după prima serie de alergări rapide, faptul că am găsit motivația de a continua mi-a reamintit cât de important este să nu renunți la pasiunile tale, indiferent de obstacole. Poate cea mai valoroasă lecție aici este să găsim timpul necesar pentru lucrurile care ne aduc fericire, indiferent de cât de ocupați sau copleșiți am putea fi de provocările zilnice.