Simteam cum ma priveste. Ochii sai patrunzatori imi invadau intimitatea.
Cu frica am intors capul spre geam. Si l-am vazut…
… un pisic amarat.
Experiența aceasta m-a învățat să nu trag concluzii pripite și să nu las frica să îmi guverneze gândirea. Uneori, senzația de a fi urmărit poate proveni din propriile noastre temeri și imaginații, creând scenarii mult mai dramatice decât realitatea în sine. În loc să intru în panică, am ales să privesc situația cu alți ochi și am găsit o ființă care avea nevoie de ajutorul meu. Așa că, în viața de zi cu zi, e bine să rămânem deschiși și să privim lucrurile cu calm și curiozitate, deoarece s-ar putea să descoperim uneori că amenințările se transformă în oportunități de a face bine.
Uite ba, scara lu Brica :))
Daca te excita scara, pot sa ii mai fac o poza. :))
Si daca-i pisica?!
E a unei vecine… cand o vad o intreb despre sexul animalului. 😉
dupa cum arata nu prea e amarat 😐
Am facut poza cu zoom, poate de aia pare mai mare. ;))
Si ce vedea pisicul?! Ce faceai?!
Nimic indecent. 😛
Doamne, cand am zarit inceputul articolului (fiind rezumat), am crezut ca ai inceput sa scrii romane balzaciene :)) Ma speriasem, inceputul era in genul articolului ,,Cum ar fi..” si credeam ca ti-ai schimbat stilul 😛
Stai linistita, nu am cum sa imi schimb „stilul”. Vocabularul meu e destul de limitat si nici nu am inclinatii poetice.
Deci mai mult de 4-5 fraze coerento-interesante nu prea am cum sa scriu.
Noroc ca ma salveaza pozele. Si filmuletele. #:-S
@moretta, de ce sa-si schimbe stilul, mai bine sa-l perfectioneze pe cel actual 🙂
@ Andrei, eu chiar ma gandeam sa-mi iau un pisic 🙂 , numa ca momentan nu am unde sa-l tin 🙂
La mine la bloc lumea ii tine in fata blocului. ;))
n-au venit pompierii chemati de babele trepanate sa dea mata jos din pom? ar fi fost ceva,nu…? 🙂