Mi-am adus acum aminte de meciul de aseara. Si in special de momentul in care s-a intonat Imnul National, momentul cel mai interesant al meciului, pentru ca in rest a fost destul de plictisitor. (:|
Cum a inceput sa cante Imnul Romaniei au inceput si jucatorii nostrii sa il intoneze cu pasiune. Adica s-au si pregatit pentru momentul asta in cantonament, au facut chiar si repetitii. 😀
Insa as putea sa jur, Chivu nu stie versurile. Sau a fost emotionat ieri.
Pentru ca atunci cand s-au apropiat cu camera de el, pe fundal se auzea ceva iar el intona altceva. Ori incurcase versurile, ori se gandea la altceva si a ramas in urma cu intonarea ori la televizorul meu exista un decalaj intre video si audio.
Mai erau cativa jucatori care intonau aiurea, insa doar Chivu mi-a ramas in minte.
Noroc ca am gasit pe youtube filmuletul in care „baietii nostrii” intoneaza imnul:

Reflectând la întâmplarea cu Cristian Chivu și intonarea imnului național, devine evident cât de ușor este să judeci pe cineva pentru greșelile lor publice, uitând că și noi, la rândul nostru, am putea ajunge în momente similare de belele. Experiența ne arată că emoțiile pot juca feste chiar și celor mai bine pregătiți dintre noi, iar un discurs sau un cântec aparent simplu poate deveni o provocare sub presiunea reflectoarelor. Este un memento că empatia și înțelegerea sunt mai valoroase decât critica rapidă, mai ales într-o lume în care suntem bombardați constant de așteptări și perfecțiune. Așadar, data viitoare când suntem tentați să subliniem greșelile altora, poate ar trebui să ne întrebăm cum am dori să fim tratați noi înșine într-o situație similară.