Ma uitam aleator la filmulete pe YouTube si am descoperit o mai veche cunostinta: Captain Tsubasa, un joc unic, o combinatie intre un joc de fotbal si unul turn-based-strategy.
Si acum imi aduc aminte cat am jucat acest joc cand eram mic. Eram disperat dupa el.
Prima data cand l-am descoperit nu mi-a placut deloc. Pentru ca era scris in japoneza si nu intelegeam nimic. Si la acest joc era chiar important sa intelegi ce scrie pe acolo.
Nu mai imi amintesc exact cum de am inceput sa il joc, probabil ca nu mai aveam nici un alt joc la dispozitie. Insa pana la urma am reusit sa descifrez scrisul ala dubios. Bine, nu am invatat efectiv japoneza, insa invatasem ca un anumit grupaj de viermisori inseamna dribring, altul sut, si tot asa.
Mai greu era cand, dupa fiecare meci castigat, primeai o parola.
Parola = un carnat de vreo 20-30 de caractere japoneze
Si trebuia sa ma apuc de pictat toate caractere alea daca vroiam ca a doua zi sa continui jocul de unde am ramas, si sa nu o iau din nou de la inceput.
Cred ca as avea chef sa il joc si acum, numai sa gasesc o varianta in engleza. Pentru ca nu mai am timp si rabdare sa descifrez iara vermisorii aia japonezi.
Cam asa arata jocul, daca sunteti curiosi:
La cum au jucat nu meritau deloc sa se califice. Oamenii care se uita la meciuri, oamenii care s-au dus in Austia si Elvetia vor sa vada fotbal. Sa vada vada actiune. Sa vada goluri!
Romania in schimb a avut doua tactici clare de (anti)joc:
- toata echipa in aparare, au bagat autobuzul in poarta si s-au rugat sa nu primeasca gol
- orice minge pe care o recuperau o aruncau imediat “la bataie” in fata, poate-poate se nimereste sa lesine advesarii pe teren si sa apuce astfel atacantii nostri sa traga si ei un sut spre poarta
Iar Piturca, ca sa ne demonstreze ca nu avea de gand sa castige acest meci, l-a introdus pe Dica, care nu are niciodata chef sa alerge, sa se zbata, sa faca ceva pentru echipa.
Astfel, e bine ca nu s-au calificat, pentru ca meciurile Romaniei ar fi devenit din ce in ce mai plictisitoare.
Bravo Romania! Ne-ati dat astfel sansa sa vedem meciuri de calitate in fazele urmatoare ale campionatului european.
Mi-am adus acum aminte de meciul de aseara. Si in special de momentul in care s-a intonat Imnul National, momentul cel mai interesant al meciului, pentru ca in rest a fost destul de plictisitor.
Cum a inceput sa cante Imnul Romaniei au inceput si jucatorii nostrii sa il intoneze cu pasiune. Adica s-au si pregatit pentru momentul asta in cantonament, au facut chiar si repetitii.
Insa as putea sa jur, Chivu nu stie versurile. Sau a fost emotionat ieri.
Pentru ca atunci cand s-au apropiat cu camera de el, pe fundal se auzea ceva iar el intona altceva. Ori incurcase versurile, ori se gandea la altceva si a ramas in urma cu intonarea ori la televizorul meu exista un decalaj intre video si audio.
Mai erau cativa jucatori care intonau aiurea, insa doar Chivu mi-a ramas in minte.
Noroc ca am gasit pe youtube filmuletul in care “baietii nostrii” intoneaza imnul:
Mereu cand au loc batai in legatura cu vreun meci, toate televiziunile incep sa “tipe” cat de necivilizati suntem, Mitica Dragomir si Gigi Becali propun tot felul de legi care mai de care mai aberante si apoi, la OTV, se discuta luni intregi despre zgarietura vreunui suporter. Care pana la urma se dovedeste ca nu a fost batut de jandarmi, de fapt s-a imbatat si a cazut pe strada.
Totusi si la straini se intampla cam la fel. Batai fara rost, violenta gratuita si sange. Ultimul episod: finala cupei UEFA de aseara intre Zenit St. Petersburg si Glasgow Rangers.
La noi, in fotbal, se apasa pe butoane. Insa mai discret.
Mai cu o bricheta, mai cu un penalty neacordat, mai cu non-combat.
Din ultimele cercetari se pare insa ca aceasta metode da roade, asa ca au inceput sa o adopte si in alte campionate.
Spre exemplu la unguri se pare ca au mers chiar putin mai departe cu butoanele.
Cum vine problema :
- adversarii au apasat pe butoane si trebuie sa castige
- nu sunt in stare sa dea gol, ii faultezi in careu, poate din penalty o baga in poarta
- nu reusesc nici asa ? Atunci o bagi singur in poarta.
